Bucovina

După semnarea păcii de la Brest-Litovk (18 februarie 1918), Ucraina ridică pretenţii asupra Bucovinei. Ca răspuns la manifestul "Către popoarele mele credincioase" al Împăratului austro-ungar Carol I, deputaţii români din parlamentul de la Viena constituie Consiliul Naţional Român (CNR). La iniţiativa lui Sextil Puşcariu, la 14 octombrie 1918, se convoacă la Cernăuţi o adunare naţională, proclamată Adunare Constituantă care proclamă "unirea Bucovinei integrale" la celelalte provincii româneşti. Ca organ central s-a creat Consiliul Naţional şi un birou Executiv condus de Iancu Flondor. Consiliul Naţional cere guvernului român intervenţia militară, care este aprobată la 23 octombrie 1918, pentru a contracara presiunile Ucrainei. La 12 noiembrie 1918, CNR a votat "Legea fundamentală provizorie asupra puterilor Ţării Bucovinei". La 15 noiembrie se convoacă Congresul General al Bucovinei, care a votat în unanimitate, cu sprijinul locuitorilor germani şi polonezi, unirea cu România.